24.10.2014
Am cautat un titlu oarecare, pentru a trece dincolo de el si a citi.
Am avut rabdare..am cautat ceva anume si curand am simtit ca nu exista, ca nu pot sa il cuprind.
M-am temut de dintii modernismului si de lipsa profunzimii.
Au uitat ei sentimentul? Am uitat noi sa descriem in culori parfumul?!
Vreau sa schimb doua vorbe, sa aud doua cuvinte. Poate ma gaseste cineva pe strada. M-am oprit in fata unei vitrini. Un magazin banal. Simt ca s-a apropiat cineva. Sa ma intorc? Sau nu? Da...ma intorc usor spre dreapta. Arata prezentabil.
L-as chema: "Spune-mi, cheama-ma, lasa-ma sa vin. Vreau sa vin, vreau sa vii. Sa venim. De ce te opresti? Nu fa asta! Hai la o cafea."
Poate ar spune: "Nu ma opresc, nu te parasesc..sunt aici, sunt nimbul din visele tale, placuta umbra din viata ta."
Uitandu-ma la manechine, ma rezum sa afirm:
Da, ciudat, suntem noi. Sunt ei. Suntem o multitudine de chipuri si masti..si sinceri, noi.
Scrii? Dupa cum vorbesti...
Da, scriu. De fiecare data cand scriu am senzatia ca cineva va citi. Dar, poate ma citesc doar eu pe mine si ma revars aici, intr-o mare a dezordinii. Sunt doar un gand in care imi infing degetele..sunt un fum..de unul singur. Uneori, asta se mai schimba. Dar e bine asa. Sau cred...si incep sa tem.
De ce?
Pentru ca sta ascuns, el, sta ascuns oriunde si aude.
Cine?
El...apare in toate cartile. Daca nu prea esti citit, nu ai sanse,..
Sanse sa ce?
Sa-l cunosti! Dar, daca stai sa schimbam trei vorbe..maximum zece s-ar putea sa te lamuresc.
Pot sa aprind o tigara? Nu te deranjeaza...
E un mare gol..e un hau, e un dezmat. Intra si ravaseste totul fara explicatii. Se arunca peste parul meu...e negru si rece cumva; dar e si cald, te ispiteste. E o ispita!
Vrei sa devii doctor in ispite? Stii ca ispitele, drag prieten, sunt himere. Nimic mai mult decat himere. Dar, in fine, m-ai chemat sa vorbim despre iluzii? Nu vrei si tu sa devii o data mai serios? De ce anume sa ne pierdem timpul cu asta?
Nu ne pierdem timpul. Incerc sa fiu serios, dar nu imi dai voie.
Eu? Serios?
Da, chipul tau, buzele tale contorsionate care se abtin sa nu rada. Stiu ca din prea multa curtoazie accepti sa nu razi. Dar ai rade. Nu-i nimic. Si eu as rade...as rade cu lacrimi de crocodil... (ei rad)
As rade daca si tu mi-ai vorbi despre vant o jumatate de ora...si mai ales ca ti-e frica de el...pentru ca poarta vorbele departe.
Voi lua aminte. Daca vrei iau si notite. Auzi...tu ai citit vreodata Ciuleandra?
Nu-mi aduc aminte...
Tocmai tu? Ala din Ciuleandra, Puiu, era un pic...aveti multe in comun.
Povesteste-mi putin...poate imi amintesc...
Pai...el era u baiat bun, dar orb.
Orb? Nu vedea?
Nu orb de-a binelea; sufletul ii era orb, inima cam seaca si mintea ravasita; de altii ce-i drept...
Si?
Si..ii placea sa danseze. Dansa mult. In vis, in realitate..dansa si se juca cu toate, pana cand toate au inceput sa joace cu el. Zi de zi..toate himerele. Poate si noaptea uneori.
Dar de unde il cunosti?
Pai nu ti-am zis ca am citit?
Aaa, da. Asa e.. Dar poti sa stii ce e in mintea si capul lui doar daca citesti despre el? Daca nu e asa cum scrie? Daca e o greseala de scriere si dintr-un cuvant a iesit altul si apoi a iesit alta fraza? Poate se intampla...poate se zapacesc literele.
Imposibil...in privinta lui..NU! E sigur! Toata lumea spune, toti vorbesc. Si eu stiu mai bine...pentru acum imi pare rau.
Cum adica iti pare rau?
Da..imi pare rau pentru el, pentru Puiu..puiu' tatii...sarmanul. Si el s-a scris pe sine de multe ori si a incercat sa se gaseasca. Si apoi au scris altii, mai talentati ce e drept. Mi-a placut cum au scris. Am citit de cincizeci de ori. Realist. El e Puiu' tatii..
Nu inteleg foarte bine...
Nu ai cum..eu am fost acolo. Stiu mai bine.
Prieteni ceva?
Poti sa spui si asa. Dar am fost mai mult de atat.
Dar stii ce nu te-am intrebat eu pe tine? Cum te cheama?
Simplu. Puiu.
