Hotul

S-au stins luminile toate

in ochii tai.

S-a lasat noapte 

peste ei.

Sclipesc precum rubine

in campul de nori

asternut de vise

in gandurile din culise.

Hot si netrebnic,

miseleste ai pasit,

nici un pas nu am auzit - 

tot ai dezgolit, 

ramele ai spart

si geamurile-ai crapat.

Ai furat lumina,

ai inchis-o intre pleoape

si te-ai strecurat

intr-un blestemat ungher.

Ti-e cald si ti-este bine;

pamantul tot de-ar fugi

tot nu te-ar urni.

Si cine ar vrea?

Cine-ar vrea 

clepsidra s-o intoarca

si sa fugi?

Ramai, tu, fur nestiut,

ramai si inchina-te la ea,

ramai si, hulpav, 

deschide bratele,

gura, ochii, trupul

si prinde-i lumina.

Dincolo de vitrina

24.10.2014

Am cautat un titlu oarecare, pentru a trece dincolo de el si a citi.
Am avut rabdare..am cautat ceva anume si curand am simtit ca nu exista, ca nu pot sa il cuprind.
M-am temut de dintii modernismului si de lipsa profunzimii.
Au uitat ei sentimentul? Am uitat noi sa descriem in culori parfumul?!
Vreau sa schimb doua vorbe, sa aud doua cuvinte. Poate ma gaseste cineva pe strada. M-am oprit in fata unei vitrini. Un magazin banal. Simt ca s-a apropiat cineva. Sa ma intorc? Sau nu? Da...ma intorc usor spre dreapta. Arata prezentabil.
L-as chema: "Spune-mi, cheama-ma, lasa-ma sa vin. Vreau sa vin, vreau sa vii. Sa venim. De ce te opresti? Nu fa asta! Hai la o cafea."
Poate ar spune: "Nu ma opresc, nu te parasesc..sunt aici, sunt nimbul din visele tale, placuta umbra din viata ta."
Uitandu-ma la manechine, ma rezum sa afirm:

Da, ciudat, suntem noi. Sunt ei. Suntem o multitudine de chipuri si masti..si sinceri, noi.

Scrii? Dupa cum vorbesti...

Da, scriu. De fiecare data cand scriu am senzatia ca cineva va citi. Dar, poate ma citesc doar eu pe mine si ma revars aici, intr-o mare a dezordinii. Sunt doar un gand in care imi infing degetele..sunt un fum..de unul singur. Uneori, asta se mai schimba. Dar e bine asa. Sau cred...si incep sa tem.

De ce?

Pentru ca sta ascuns, el, sta ascuns oriunde si aude.

Cine?

El...apare in toate cartile. Daca nu prea esti citit, nu ai sanse,..

Sanse sa ce?

Sa-l cunosti! Dar, daca stai sa schimbam trei vorbe..maximum zece s-ar putea sa te lamuresc.

Pot sa aprind o tigara? Nu te deranjeaza...

E un mare gol..e un hau, e un dezmat. Intra si ravaseste totul fara explicatii. Se arunca peste parul meu...e negru si rece cumva; dar e si cald, te  ispiteste. E o ispita!

Vrei sa devii doctor in ispite? Stii ca ispitele, drag prieten, sunt himere. Nimic mai mult decat himere. Dar, in fine, m-ai chemat sa vorbim  despre iluzii? Nu vrei si tu sa devii o data mai serios? De ce anume sa ne pierdem timpul cu asta?

Nu ne pierdem timpul. Incerc sa fiu serios, dar nu imi dai voie.

Eu? Serios?

Da, chipul tau, buzele tale contorsionate care se abtin sa nu rada. Stiu ca din prea multa curtoazie accepti sa nu razi. Dar ai rade. Nu-i nimic. Si eu as rade...as rade cu lacrimi de crocodil... (ei rad)
As rade daca si tu mi-ai vorbi despre vant o jumatate de ora...si mai ales ca ti-e frica de el...pentru ca poarta vorbele departe.

Voi lua aminte. Daca vrei iau si notite. Auzi...tu ai citit vreodata Ciuleandra?

Nu-mi aduc aminte...

Tocmai tu? Ala din Ciuleandra, Puiu, era un pic...aveti multe in comun.

Povesteste-mi putin...poate imi amintesc...

Pai...el era u baiat bun, dar orb.

Orb? Nu vedea?

Nu orb de-a binelea; sufletul ii era orb, inima cam seaca si mintea ravasita; de altii ce-i drept...

Si?

Si..ii placea sa danseze. Dansa mult. In vis, in realitate..dansa si se juca cu toate, pana cand toate au inceput sa joace cu el. Zi de zi..toate himerele. Poate si noaptea uneori.

Dar de unde il cunosti?

Pai nu ti-am zis ca am citit?

Aaa, da. Asa e.. Dar poti sa stii ce e in mintea si capul lui doar daca citesti despre el? Daca nu e asa cum scrie? Daca e o greseala de scriere si dintr-un cuvant a iesit altul si apoi a iesit alta fraza? Poate se intampla...poate se zapacesc literele.

Imposibil...in privinta lui..NU! E sigur! Toata lumea spune, toti vorbesc. Si eu stiu mai bine...pentru acum imi pare rau.

Cum adica iti pare rau?

Da..imi pare rau pentru el, pentru Puiu..puiu' tatii...sarmanul. Si el s-a scris pe sine de multe ori si a incercat sa se gaseasca. Si apoi au scris altii, mai talentati ce e drept. Mi-a placut cum au scris. Am citit de cincizeci de ori. Realist. El e Puiu' tatii..

Nu inteleg foarte bine...

Nu ai cum..eu am fost acolo. Stiu mai bine.

Prieteni ceva?

Poti sa spui si asa. Dar am fost mai mult de atat.

Dar stii ce nu te-am intrebat eu pe tine? Cum te cheama?

Simplu. Puiu.

Vers de toamna

Stravezii stau printre raze
Niste frunze-nghesuite
pe-un brat de stejar:
ard in nestire
nuante de opal
topite de soare..
Mii de forme
turnate-n tipare
de vanturi si ploaie
se vad pe trotuare
in toamna cea noua
sub constante patrate
si cercuri rounde
din grile de soapte.
De mana prin banal,
pictam, iubito, asfaltul,
cu talpile muiate
in tipsia cu zambete
si calcam cu pasi,
cu metafora, cu cant
pe maruntul trotuar,
mundan si concret,
inodor si absent.

Lupta pentru cuvant

Ca un salbatic

cu unghii negre

am sa-l smulg de pe buze

si sa-l arunc pe-o foaie;

cu urechea...sa-l aud;

sa-l prind in litere

cu-o momeala albastra?

Aiurea! Nada!

Nici nu pleaca, nici nu vine!

Bate-n amurg

la poarta unui surd.

Nu pot sa-l alung,

nu pot sa-l cuprind...

simfonii-ispita

si-l supun!

Mefisto si cuvantul,

alb si negru,

din Blestem...lumina!

Henry Miller,  "Nexus" : "Uneori stateam ore intregi la masina de scris fara sa astern un rand. Stimulate de o idee, adeseori neinsemnata, gandurile mi se buluceau in minte prea repede pentru a fi transcrise. Ma tarau in galop, ca pe un razboinic invins, legat de carul de lupta."

Greierasul Cri

Cri cri cri

in noaptea gri -

tare-as dormi!

Mos Ene, la mine,

vezi bine

nu a poposit

si cu drag, te rog,

sari pe picioruse,

sezi langa ureche

si spune-mi o poveste.

Am sa te iau in palma

si-ti fac pat

din iarba si floare,

din trifoi si cicoare,

numai spune-mi o poveste

sa adorm fara veste!

Caci mic asa cum sunt,

noapte de noapte te ascult!

Dar de esti departe

                                                                  nu pot intelege usor

                                                                  ce graiesti de zor!

                                                                  Vin-aproape,

                                                                  top-top in noapte

                                                                  si m-adomi -

                                                                  cri, cri, cri

                                                                  in noaptea gri.

False armonii

Sub sori de ceara

deschid guri lacome

izmenite orhidee:

tropicale si uscate,

de pojar patate,

nemiscate - 

stau.

Inmuiate-n galben si lila,

ocolind raspunsuri verticale

si cu dans misel

gandu-ti sparge-n

cioburi efemere,

zguduind zorii

cu falsele-i armonii.

Foc si absurd -

joc stupid pe portativ,

colorate vraji si note

 aruncate-n soarta simpla - 

iures inestetic, furibund,

sub ochi de simplu spectator.

In sfarsit - 

ploaie si suspin; 

se inchid si tac

orhidee la asfintit.

Mazgalind...romante

Romanta violet

Frageda ca un zbor,

frageda ca o nota,

sapata-n nuante grizonate,

preistorica si rece -

mazgalitura-ntr-un perete;

pictorial ce prevesteste

lacrima din zori

si stinsul fior

din noptile de amor.

Ma-oglindesc

In reci unduiri

Cu talpile-mi goale

Pe prundul dureros.

Inchisa-ntre ape,

Uitata-ntre ceasuri,

Sub apusuri -

Claustrata.

Orologiul ar suna,

dar inghetat-ntre veacuri

pasii..nu ti-i mai anunta.

Iar apa...

Apa se rasfira

printre degetele moi

in apusul violet:

inca astept.

Phoenix

Am senzatia ca traiesc intr-o carte scrisa cu ani in urma si acum cineva doar o citeste.
Si in timp acel cineva intoarce o pagina mai trece un episod, o zi, o ora.
Simt ca cineva ma citeste, simt ca mi-am scris cartea vietii traite deja si acum doar ma misc.
Lumea si actiunile mele se desfasoara dupa povestirea mea.
Un continuu deja-vu.
Mitul scriitorului care renaste din propriile cuvinte peste secole.
Scriitor..si, sau creator? Creatorul de imagini difuze trimise peste ani pentru cei ce vor veni. Clovn si filosof, divin si laic, visator si stupid; putin din toate ca un artist desarvarsit.
Aproape rad si sunt serioasa in acelasi timp. Si ma gandesc ca daca pana acum nu mi-ati vazut numele, poate doar acum v-ati dat seama ca sunt o ea si nu un el. 
Sunt o serioasa pana vad o comedie buna sau aud un banc; indubitabil.
Si lumea imi spune ca sunt o serioasa si gandesc mult. Defect; nu am cum sa il indrept si nici nu tin mortis.
Las lucrurile sa curga; asa cum le-am primit asa le las sa se desfasoare. Nu e o resemnare, mai degraba o curgere. Tao.
Lasa apa sa curga si ea isi va gasi calea, serpuind printre pietre, lunecand in tenebrele sclipitoare ale lunii; fie ca iese din matca si rabufneste crapand de furie sau trosnind de bucurie, fie ca se intoarce in matca, ea curge. Curge si respira, netezeste pamantul dand viata.
Ar fi bine sa incercam sa nu fim seci. Creativi. Sa dam culoare cum a dat van Gogh, ne aduce aminte un alt scriitor. Sa redescoperim.
Cuvantul cheie: redescoperire; suflu inspirat si expirat peste lumea trista din metroul banal care circula in fiecare dimineata.
Sa respiram si sa expiram pana cad toate invelisurile azvarlite cu de-a sila pe noi de catre cei din jur.
Sa ramanem goi spre redescoperire. Dureroasa reproducere a eului. Ar fi prima nastere care ne-ar durea pe noi, fiinte nascute de mame.
Sa ne nastem singuri! Trebuie sa fie grozav sa simti ca te-ai nascut tu pe tine fara alte mosteniri. S-ar putea sa iti ia ceva mai mult, dar trebuie sa fie cumplit de..indescifrabil de..nu gasesc..
Da, da! Trebuie sa fie minunat sa te nasti singur, sa curgi cu propriul sentiment de apartenenta si cu propria gandire. Fara influente adiacente. Sa iesi din tine ca sa fii tu!
A fi eu! Grozav....o sa imi o viata de om, dar daca plec eu, completa si rotunda as pune punct unei calatorii.
Inchei cu satisfactia reflectata in zambet intrinsec cu alte ganduri in minte.

Schimonoseala de noapte

Vocea ta s-a stins in mii de soapte.

Intunericul a acoperit totul: case, glasuri, goluri. A umplut tot in timp ce tu stai impasibil.

Inghetat, a inghetat totul; mai inghetat decat creionul din mana mea dreapta. As putea sa spun stanga..dar nu ar fi decat o minciuna.

Cuvintele ingheata in aer, gandurile in eter, vocea ta..ei nu ii gasesc loc.

Vocilor nu le gasesc un loc. Unde sunt ele cand tac? Se opresc vreodata?

Daca ele dispar pur si simplu e trist, la fel de trist ca ochii care tac, goi de orice continut.

Ochi goi de esente. Poate ca vocile se sting in ochii goi.

Si ei sunt goi..pai si, si unde? Unde se duce lumina lor? Unde se duc vocile stinse in ei?

Poate ca ochii se sting si ei in lacrimi, iar lacrimile..cu ele este putin mai simplu; pe ele nu trebuie sa le auda nimeni sau sa le vada. Ele se ascund: intr-o batista, o perna, o palma. Si se usuca.

Ingratele! Vor mereu sa ramana un secret.

O vorba spune ca daca plangi inseamna ca esti uman.

Si cand lacrimile se sting? Ori ele nu dispar? Poate au un izvor ascuns printr-o parte din noi; un colt abrupt care zgarie o placa de veacuri si stramba si schimonosita incearca sa cante. 

Dar ii iese prost si poate de aici siroaiele de note-nfundate din lacrimi.

Adieri de seara. Ssstt!

Nu vreau sa le stric linistea. Sunt stinse si tacute. Nu se aude nimic, nimic, nimic.

Scurt...si la subiect

Ia stejaru', ia stejaru' 

da dolaru'

sau mai bine un euro 

ca sa stie tot - 

                           poporul

ce miraj e - 

                            decorul!

Sa traiti boieri

si dati pentru fraieri

sa ne spuna ei

cum sta treaba

cand nu dau cu sapa,

ci palavragesc nevoie mare

sub frunze de ...

Hai, pardon si sa ne fie cu iertare.

La stejari, arbori, luciferi, toante

Si multe alte poante!