Freamat

De-atatea nopti ploua -
inecat e prundul
de nuferi si suspine.
Vibreaza scandurile toate
din podul peste ape,
unde stau acum abandonate,
cararile noastre toate.
Numele-ti striga,
Si ele, si eu.
Eu ti l-am scris
Pe-o iluzie
Ce umbla aievea
Prin gandurile mele -
Nude, goale..
Si tu?
Tu treceai prin ceata
si nu ma mai vedeai.
Obosit-a malul
de pasii mei
apasati si grei.
Si tu?
Vantul trece,
treci si tu.
El, ma stie;
Tu - nu.

Frozen

M-ai pierdut printre idei, dar crezi ca ma cunosti.
Sunt gandul tau din zori, gandul din noapte, umbra ce iti e destul de aproape.
Sub o luna plina, incep sa iti incoltesc in ganduri si dorinti, dar intunericul ne fura.
Iar ziua..crunta zi de azi incarca cu mii de povete goale fara sens.
Sa ascult un vers, sa scriu un vers, sa misc staticul, sa tulbur nemiscarea?
Sa alunec in clipele care ma scot din imortalitatea ce ma inconjoara?
Sa cobor de pe un piedestal de marmura in valtoarea calda a unei vieti inselatoare; gheata se topeste daca ramane sub raza de soare ce da viata atator fiinte..
Nu mai cantati, in noapte, ametitori greieri; veti ramane fara glas.. Nimeni nu asculta oricum. Strazile sunt goale si doar miscati linistea din loc cu un aplomb inexplicabil.
Iarba vrea si ea sa doarma. Umbra nu vrea sa stie..iar voi, vinovati greieri o faceti sa simta si sa paseasca printr-un labirint de emotii.
Lasa trilul nefertil si intoarce-te la piedestal..parca ii sopteste linistea umbrei tale.
Dar ea danseaza usor printre miile de greieri..si uita, uita de toata linistea aceea pentru un moment.
O raza de luna sfasie intunericul si umbra se trezeste. Se trezeste si se opreste. O soarbe pe toata; raza-ntreaga si racoarea ei palida...
Si atunci isi aminteste...linistea de gheata ce nu tulbura nimic.
Se uita spre ingratii greieri, domol spre luna si trist la piedestalul de marmura.
Rece, se intoarce cu fata spre el si paseste usor..se apropie de el.
Sa urce, sa nu urce, sa simta sa nu simta?
Si se urca si ingheata..pana cand o sa auda din nou greierii ce canta subit si fara-un rost anume.

Uitare

Uitata esti


Sub filele-ngalbenite
numele ti-am uitat:
calda ca o vara,
stai ascunsa in ochii goi.
Placuta ca un spin,
imbibata in venin
te joci cu nemarginirea.
Un sarut in palma -
clipa de nesat
sub tulburi ape,
vinovate de placeri.
Uitata esti -
intre foi de ceara -
iubire moarta,
zacand pe caldaram,
cu mana moale
si atingere delicata -
Inger!
Dar te plange...o gloata!

Fantezie

Un singur acord..un singur vals si totul a disparut in ceata; totul, totul mai putin tu.
Ramai acolo ca reper in mijlocul goliciunii din jur. Si melodia canta, canta..acordurile fug si pasii nostrii inconjoara sala; nu, nu sala: pasii nostrii inconjoara luna, aluncand prin eter.

Si nimic altceva nu misca. Am oprit timpul in loc cu melodia noastra.
O rochie din praf de stele fosneste, iar cerul noptii tot te imbraca...si alunecam.
Uitam..si daruim fara limite pret de 5 minute...mai mult decat sublim. Ne daruim.
Inconjurul pamantului in cateva minute..pana la ultimul acord; daca s-ar repeta la nesfarsit, am ramane pierduti in infinit?
Sau pur si simplu straini dupa?!
Ce ramane cand se termina parfumul ametitor ce ne-a invaluit intr-un vals?

Flori, petale si perle. Cateva urme pe luna si putin praf de stele furat. Toate acestea ne raman.
Toate si poate nimic..
Poate le regasim la urmatorul vals.


Eugen Dogu - vals

Luna, la margine de lac

Printre ramuri, luna rasare, plina si rece.
Chipul ti-e invaluit in ale ei raze si fum, iar glasul ascuns.
Nu pot sa te vad; ma orbesc ecourile surde de pe lacul inghetat...se joaca toate in cercuri cercuri pe neteda lui suprafata.
Vibrezi in noaptea-nghetata, dincolo de ferestri, ascuns in vis, ascuns in gand, dincolo de ce este firesc.
Ochii tai glaciali se aprind cand ma privesc, topind noaptea intr-o vapaie, dar..pe tine, faptura, lacul si luna te cheama-napoi; te fura.
Iti simt respiratia, suflul si caldura..pasii se aud, usori si puternici in acelasi timp..dar te indepartezi si iar iti pierd urma.
Atat de aproape, dar nu foarte aproape.
Inca un pas, inca un pas, inca! Ah, zorii, din nou, din nou...

Opreste-ma la o margine de lac si lasa-ma sa ma topesc in noapte alaturi de tine.
Fragili si puternici; tine-ma de mana si alunga restul in taina noptii fara sa respiram aerul lor.
Lasa zorii sa ne rapeasca pe amandoi. Uita, uita....uita restul.


Luna bella - bachata tango

Dupa pagini goale

Ce vine dupa o pagina goala?
Ce urmeaza dupa ce totul se sterge? Gol. Si dupa gol?
Din nou inveti: sa mergi, sa vorbesti, sa te topesti, sa iesi dintr-un cocon de gheata, sa simti, sa vibrezi.
Cat de greu este sa deschizi din nou?
Zambeste soarelui ca sa simti ca te incalzeste din nou.

Si zambesti...si acelasi vis: chipul ascuns de fum, nedeslusit. Si la fiecare adiere, te gasesc si te pierd la fel de repede.
Esti si nu, existi si te pierzi printre note, ganduri si pasi rataciti.
Chitara! Nu mai canta; draga pian, ascunde-ti clapele - sa nu mai auzim nimic in noptile goale cu luna.

Mov, albastru - culori fara culoare, fara fond; rosu, galben - foc sub stele-nghetate.. Printre ele, alb: pulbere  din luna si argint; cine o fi inventat-o?

Nu alerga dupa nimic, asteapta. Sa pui stavila sau nu?!
Nu alerga, nu grabi; timpul trece repede oricum.