Frozen

M-ai pierdut printre idei, dar crezi ca ma cunosti.
Sunt gandul tau din zori, gandul din noapte, umbra ce iti e destul de aproape.
Sub o luna plina, incep sa iti incoltesc in ganduri si dorinti, dar intunericul ne fura.
Iar ziua..crunta zi de azi incarca cu mii de povete goale fara sens.
Sa ascult un vers, sa scriu un vers, sa misc staticul, sa tulbur nemiscarea?
Sa alunec in clipele care ma scot din imortalitatea ce ma inconjoara?
Sa cobor de pe un piedestal de marmura in valtoarea calda a unei vieti inselatoare; gheata se topeste daca ramane sub raza de soare ce da viata atator fiinte..
Nu mai cantati, in noapte, ametitori greieri; veti ramane fara glas.. Nimeni nu asculta oricum. Strazile sunt goale si doar miscati linistea din loc cu un aplomb inexplicabil.
Iarba vrea si ea sa doarma. Umbra nu vrea sa stie..iar voi, vinovati greieri o faceti sa simta si sa paseasca printr-un labirint de emotii.
Lasa trilul nefertil si intoarce-te la piedestal..parca ii sopteste linistea umbrei tale.
Dar ea danseaza usor printre miile de greieri..si uita, uita de toata linistea aceea pentru un moment.
O raza de luna sfasie intunericul si umbra se trezeste. Se trezeste si se opreste. O soarbe pe toata; raza-ntreaga si racoarea ei palida...
Si atunci isi aminteste...linistea de gheata ce nu tulbura nimic.
Se uita spre ingratii greieri, domol spre luna si trist la piedestalul de marmura.
Rece, se intoarce cu fata spre el si paseste usor..se apropie de el.
Sa urce, sa nu urce, sa simta sa nu simta?
Si se urca si ingheata..pana cand o sa auda din nou greierii ce canta subit si fara-un rost anume.