Am senzatia ca traiesc intr-o carte scrisa cu ani in urma si acum cineva doar o citeste.
Si in timp acel cineva intoarce o pagina mai trece un episod, o zi, o ora.
Simt ca cineva ma citeste, simt ca mi-am scris cartea vietii traite deja si acum doar ma misc.
Lumea si actiunile mele se desfasoara dupa povestirea mea.
Un continuu deja-vu.
Mitul scriitorului care renaste din propriile cuvinte peste secole.
Scriitor..si, sau creator? Creatorul de imagini difuze trimise peste ani pentru cei ce vor veni. Clovn si filosof, divin si laic, visator si stupid; putin din toate ca un artist desarvarsit.
Aproape rad si sunt serioasa in acelasi timp. Si ma gandesc ca daca pana acum nu mi-ati vazut numele, poate doar acum v-ati dat seama ca sunt o ea si nu un el.
Sunt o serioasa pana vad o comedie buna sau aud un banc; indubitabil.
Si lumea imi spune ca sunt o serioasa si gandesc mult. Defect; nu am cum sa il indrept si nici nu tin mortis.
Las lucrurile sa curga; asa cum le-am primit asa le las sa se desfasoare. Nu e o resemnare, mai degraba o curgere. Tao.
Lasa apa sa curga si ea isi va gasi calea, serpuind printre pietre, lunecand in tenebrele sclipitoare ale lunii; fie ca iese din matca si rabufneste crapand de furie sau trosnind de bucurie, fie ca se intoarce in matca, ea curge. Curge si respira, netezeste pamantul dand viata.
Ar fi bine sa incercam sa nu fim seci. Creativi. Sa dam culoare cum a dat van Gogh, ne aduce aminte un alt scriitor. Sa redescoperim.
Cuvantul cheie: redescoperire; suflu inspirat si expirat peste lumea trista din metroul banal care circula in fiecare dimineata.
Sa respiram si sa expiram pana cad toate invelisurile azvarlite cu de-a sila pe noi de catre cei din jur.
Sa ramanem goi spre redescoperire. Dureroasa reproducere a eului. Ar fi prima nastere care ne-ar durea pe noi, fiinte nascute de mame.
Sa ne nastem singuri! Trebuie sa fie grozav sa simti ca te-ai nascut tu pe tine fara alte mosteniri. S-ar putea sa iti ia ceva mai mult, dar trebuie sa fie cumplit de..indescifrabil de..nu gasesc..
Da, da! Trebuie sa fie minunat sa te nasti singur, sa curgi cu propriul sentiment de apartenenta si cu propria gandire. Fara influente adiacente. Sa iesi din tine ca sa fii tu!
A fi eu! Grozav....o sa imi o viata de om, dar daca plec eu, completa si rotunda as pune punct unei calatorii.
Inchei cu satisfactia reflectata in zambet intrinsec cu alte ganduri in minte.
Si in timp acel cineva intoarce o pagina mai trece un episod, o zi, o ora.
Simt ca cineva ma citeste, simt ca mi-am scris cartea vietii traite deja si acum doar ma misc.
Lumea si actiunile mele se desfasoara dupa povestirea mea.
Un continuu deja-vu.
Mitul scriitorului care renaste din propriile cuvinte peste secole.
Scriitor..si, sau creator? Creatorul de imagini difuze trimise peste ani pentru cei ce vor veni. Clovn si filosof, divin si laic, visator si stupid; putin din toate ca un artist desarvarsit.
Aproape rad si sunt serioasa in acelasi timp. Si ma gandesc ca daca pana acum nu mi-ati vazut numele, poate doar acum v-ati dat seama ca sunt o ea si nu un el.
Sunt o serioasa pana vad o comedie buna sau aud un banc; indubitabil.
Si lumea imi spune ca sunt o serioasa si gandesc mult. Defect; nu am cum sa il indrept si nici nu tin mortis.
Las lucrurile sa curga; asa cum le-am primit asa le las sa se desfasoare. Nu e o resemnare, mai degraba o curgere. Tao.
Lasa apa sa curga si ea isi va gasi calea, serpuind printre pietre, lunecand in tenebrele sclipitoare ale lunii; fie ca iese din matca si rabufneste crapand de furie sau trosnind de bucurie, fie ca se intoarce in matca, ea curge. Curge si respira, netezeste pamantul dand viata.
Ar fi bine sa incercam sa nu fim seci. Creativi. Sa dam culoare cum a dat van Gogh, ne aduce aminte un alt scriitor. Sa redescoperim.
Cuvantul cheie: redescoperire; suflu inspirat si expirat peste lumea trista din metroul banal care circula in fiecare dimineata.
Sa respiram si sa expiram pana cad toate invelisurile azvarlite cu de-a sila pe noi de catre cei din jur.
Sa ramanem goi spre redescoperire. Dureroasa reproducere a eului. Ar fi prima nastere care ne-ar durea pe noi, fiinte nascute de mame.
Sa ne nastem singuri! Trebuie sa fie grozav sa simti ca te-ai nascut tu pe tine fara alte mosteniri. S-ar putea sa iti ia ceva mai mult, dar trebuie sa fie cumplit de..indescifrabil de..nu gasesc..
Da, da! Trebuie sa fie minunat sa te nasti singur, sa curgi cu propriul sentiment de apartenenta si cu propria gandire. Fara influente adiacente. Sa iesi din tine ca sa fii tu!
A fi eu! Grozav....o sa imi o viata de om, dar daca plec eu, completa si rotunda as pune punct unei calatorii.
Inchei cu satisfactia reflectata in zambet intrinsec cu alte ganduri in minte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu