Frumusete uitata

In cursul zilei de 27.05.2012 am trecut prin satul romanesc si pret de o ora am respirat un aer calm si curat.
M-am reintors in anii copilariei si prin batrana ce m-a primit in casa ei am revazut-o pe propria bunica: femeia simpla si sincera care imi facea toate poftele de copila.
Si cu toate astea..satul  nu mai avea chiar acelasi aspect al copilariei..dar a pastrat o parte din farmec.
Populatia este clar imbatranita si nimeni nu poate nega saracia evidenta.
Satul si viata la tara este in deriva.
Tinerii pleaca, negasind posibilitatea de a lucra; in urma raman batranii..mult prea batrani pentru a lucra si care au trait o viata intreaga la sat, iar acum nu au alta optiune.
Increderea celor din sate este greu de castigat. Sau mai degraba, deja nu mai este vorba de incredere; sunt indiferenti, obisnuiti cu gandul ca nimeni nu face nimic pentru ei.
As vrea sa vad ca pasa cuiva de acesti oameni. Ca ceva ii poate trezi din amortirea in care se afla.
Vrem sau nu sa recunoastem, ne tragem seva din satul bunicilor, din satul acela traditional unde ne jucam printre copaci si ne ascundeam; ceva ne va lega intotdeauna de campul acoperit de grane sau struguri.
Astazi, ma doare sa vad cum frumusetea satului este lasata in paragina, cum rodnicia se stinge incet.
Nimic nu se compara cu amintirile legate de focul din vatra, cu mirosul proaspat de dimineata din gradina unei curti micute.
Simplitatea omului este un concept ignorat din ce in ce mai mult, valorile sunt uitate, iar de multe ori cei care vorbesc despre ele sunt considerati demodati sau li se spune ca reinvierea traditiei nu are sens. Trist este ca multi dintre tineri considera ca este mai bine.
Este oare mai bine sa ne lasam valorile in urma? Este oare mai bine sa ignoram totul pentru modernitate? Este ignorarea oricarei reguli de conduita o solutie?
Unde este limita dintre modern si traditional? De ce modernitatea trebuie sa insemne abolirea traditiei?
Asta se intelege astazi prin modern? Oare libertatea si modernitatea nu sunt prost intelese?
Si mai important de atat..cum cineva poate sa uite sa incerce sa cultive si astazi caldura pe care o resimteam in casa veche a bunicilor?
Cum reuseau sa traiasca uniti o viata simpla? O viata simpla, cu o doza sanatoasa de respect si principii.
Poate ca societatea care se afla clar intr-un declin din punct de vedere al moralitatii si umanitatii trebuie sa mai arunce un ochi in trecut.
Poate am deschide ochii si am vedea ce este cu adevarat valoros.
In amintirea copacilor de care ne agatam pentru a lua un fruct copt, a jocurilor inocente de pe ulita, pentru aroma frunzelor de nuc...
In amintirea familiei calduroase, respectului si principiilor de viata.