Velerim, velerim!

Vuiesc malurile
Dunarii-nvolburate -
singura-mi plang
pamanturile.
Striga tara cu dor:
Doamne! Doamne,
frunza-mi canta
durerea muta -
cainii nu mai latra,
toti pleaca...
Velerim! Pamanturi goale
in apusuri tandre...
Marie! Marie!
arunca-ti privirea
inspre jos -
Fiului ii spune
ca-mi mor campiile si
oamenii...oamenii uita
si-mi dau in dar
numai spini
in coroane-mpletiti
si mi-i arunca -
Velerim! Velerim!
la picioare mi-i arunca.