Sub fluturi goi,
privirea-ti cade:
invaluita-n
toane proaste -
bizar si abstract,
jucandu-se-n
pale tonuri.
Tese natang
motive desfranate;
linii curbe,
frante -
stanci-nghetate-n
linii unduioase-n
irisi-taciune.
marți, 20 noiembrie 2012
Negatie
Nespus, neinteles,
ne, nu, n -
crunta negatie.
Un cer gol
intr-o dezolanta iarna;
nu-i omat pentru unul,
dar pentru doi -
inghetam in veci,
fara placeri,
fara suspine -
nici macar cerul
nu ne curprinde,
nu ne-aduna.
Sufla-n altare
vant pagan
si stinse-s luminile
langa chipu-ti
alb, moale, fraged.
Zile, ani si fulgi...
Prinsi, suntem
proscrisi ai negatiei,
atemporali si a priori -
fara drum,
fara sfarsit,
far' de-nceput.
Cafele împrăştiate pe-o etajeră şi vorbe dintr-o cameră.
O banală dimineață sub zorii creţi şi obraznici ce trezesc tot, tot..nu iartă nimic.
Las lumini să mă cuprindă şi intru într-o dinamică ce nu îmi aparţine, este a unui corp. Sufletul şi mintea-mi îmi sunt departe.
Linişte până ajung la metrou. Lume suburbană, cu propriile obiceiuri. Mişună cu câte o cafea și un miros de covrig proaspăt...fiecare pe unde are loc. Vântul cu esențe tari de şine încinse îmi frunzăreşte cartea.
„Stai!” îi spun, „stai şi nu te mai foi atât. Nu dă bine, mă faci să îmi pierd rândul şi firul se pierde..”
Încăpătânare maximă! Foile nu ascultă, scârțâitul scârțâie, cercei ce șuieră în note de subsol..s-a oprit trenul.
Tren, metrou, dispozitiv de transportare sub acoperire sau nu.
Intangibil. Te simt, dar nu te văd. Te miros, dar nu eşti în jur. Stresantă apariţie...eşti pe celălalt peron..
Un tren într-o direcţie, celălalt în altă direcţie..întotdeauna. Clasic, cum de nu m-am gândit?!
Niciodată nu sări de pe un peron pe celălalt. Direcţiile diferite sunt diferite. Ce nu se intersectează, nu se intetersectează.
Străini de atâta vreme, încât am obosit.
Căutarea şi aşteptarea sunt două procese istovitoare indiferent de ţintă celui care caută sau aşteaptă.
Neclar proces şi tâmp uneori, dar simpatic. Câteodată este amuzant să îţi realizezi condiţia de veşnic neadaptat şi căutător al unui sens pe care probabil nu o să îl afli aşa uşor.
Câteodată hilar, câteodată dramatic. Între extreme. Viaţa între seriozitate şi ridicol.
Care este sensul unei existenţe efemere de este atât de importantă şi toată lumea se cramponează de ea?
Să fie tocmai momentul sublim al sfârşitul când poate aduni suficient cât să întelegi? Sublim şi ridicol. Din nou, între extreme. Cât de teribil poate să fie să ştii când nu îţi mai foloseşte?! Imaginează-ţi!
Ridicolul în marea lui măreţie!
Soartă: nefiresc indubitabil.
Suntem trişti, neştiutori, imprecişi, indecişi şi ridicoli uneori. Suntem oameni: amalgam de filosofie şi neseriozitate.
Ai plecat..de un minut a trecut trenul tău. Acum ajunge şi al meu. Despărţire mai clară de cât aceasta nu există.
Dacă s-ar putea şi dezrobire... Ochii tăi sunt cea mai mare capcană. Nu aş recomanda nimănui să se uite de două ori în ei.
Într-o zi am să ţi-i fur şi eu pe ai tăi, cum şi tu ţi-ai însuşit ce nu îţi aparţine.
Într-o zi, vom sta pe acelaşi pe peron, ochi în ochi şi te vei pierde şi tu; ştiu că vei simţi şi tu.
marți, 2 octombrie 2012
Octombrie de plumb
Vant...vant...vant -
suflet fara trup.
Sub tacerile de plumb,
flori reci - iti ating buzele.
Liniste...liniste...liniste -
intre peretii simpli.
Luna, printre spini,
Alearga-n noapte de octombrie...
Radem si ucidem, iubite,
soapte mercantile -
Fara noima-s
cuvintele
printre ploile
ce lovesc prundul;
nade-noata-n
toxice amurguri -
"N-avem..n-avem!" -
strig eu de dincolo -
n-avem plase pentru
vise-mprastiate
pe hartii nemuritoare...
sâmbătă, 22 septembrie 2012
100 km / h
Vant...doar vant si viteza asta sunt tot ce simt sau poate nu...
Intr-o viteza cu tine, intr-o masina, iar de-a dreapta si de-a stanga dealuri scaldate in apusuri fara de margini..
Prin viata ca diverse, poate diferite, umbre... Zbor neoranduit de nimeni, printre sute de cuvinte si nimic nu conteaza decat zborul.
Intind aripi si zbor printre norii miscati de-al meu vis.
Se cutremura stele in abisul gandurilor si sori se sting, se aprind in secunde in sufletul meu, nu in ani.
Apa, aer, foc..se sting si se aprind intre ele. Ard, se sting, renasc, aparent intr-un calendar al unui ciclu natural.
Crampeie de vorbe aruncate pe maluri verzi, langa copaci nadurosi, iar langa focuri: ielele iti joaca destinul in ce culori poftesc; obraznicaturi!
Si eu merg, langa... cineva... cu 100 km/h, poate mai mult.
So close, but so far, dar nu conteaza. Visul merge, masina nu incetineste; e bine. Toti mazgalim in fumul de tigara.
Tot ce nu ne pierdem pana la urma este sufletul. Si mergem cu 100 km/h cu cineva langa...si e bine.
Nu mint, e bine. Chiar e placut.
Clipe care conteaza doar prin sine si abolesc orice alta suprematie.
Un cerc nu e complet pana nu il inchidem. Pana atunci, prin tot cu 100 km/h si rar, mai incet...doar cand vreau sa ma bucur de ceva.
Ce ciudat..tocmai atunci trece mai repede, mai mult de 100 la ora...
Clipe, ganduri, senzatii, sentimente adunate-ntr-o
clepsidra.
vineri, 21 septembrie 2012
Velerim, velerim!
Vuiesc malurile
Dunarii-nvolburate -
singura-mi plang
pamanturile.
Striga tara cu dor:
Doamne! Doamne,
frunza-mi canta
durerea muta -
cainii nu mai latra,
toti pleaca...
Velerim! Pamanturi goale
in apusuri tandre...
Marie! Marie!
arunca-ti privirea
inspre jos -
Fiului ii spune
ca-mi mor campiile si
oamenii...oamenii uita
si-mi dau in dar
numai spini
in coroane-mpletiti
si mi-i arunca -
Velerim! Velerim!
la picioare mi-i arunca.
