Mitzura mea

Jocuri mii si papusi de lemn

sub ochii tai asez.

Din guasa sau in ulei,

din cuvinte si din grai –

fauresc mare alai –

din povesti.

Din crampeie de nori si lumina

fac cantec si joc –

candidul ras

sa ti-l aud.

Curcubeie mii –

din creioane colorate –

poduri fermecate –

pentru ochii simpli,

mari si graitori –

curiosi, intreband ploaia:

“Ce esti? Soarele – unde esti?”

Metafora-mi e goala –

chipul nu-ti surprinde

sub alizee jucause –

frageda si calda

ca o primavarateca ploaie –

alinare si suspin,

mica floare printre stejari –

Mitzura mea.