Scrisoare deschisa domnului Caragiale

Sambata seara, in jurul orei 20:00, mă pregateam ca orice enoriaș cinstit să mă indrept spre biserică pentru a asista la slujba de Inviere, gândindu-mă că deși plouă torențial merită efortul.

Nu aveam de unde să știu că voi pleca de acolo cu o mare dezamăgire, plină de repulsie și nervi.

Sfânta slujbă de Paște, din mărinimia unui preot a devenit curând scena de teatru a politicianului român.

Doamne asortate de la cercei până la poșete și pantofi si-au facut aparitia. Sa nu uitam de elementul cheie: telefonul touchscreen fluturat cu ostentație de o stimabilă prin fața oamenilor simpli ce stăteau  smeriti in poarta bisercii.

Comunicarea este insa esențială, mai ales când cineva, "persoana emportanta, nu spui cine",  întârzie sau riscă să nu gasească biserica. Cum, el care îi trece pragul atât de des? „Impardonabil, monșer!”

Aparate foto, camere de filmat, doamne ce stau în fața altarului și se lăsă fotografiate, băieții cu „nerv și ambiț” ce se gândesc care cadru este mai ok ca să iasa perfect în poză și domnul deputat X să întârzie?!

Telefoane, agitație, căldură mare..slujba întârzie..afară ploua, enoriașii stau in stradă. Ce dacă?! In masina nu-l ploua pe domnul deputat.

Într-un târziu bate o toaca, se aud niște clopote..și pauză 5 – 10 min.

Preotul începe să predice, dar se poticnește de vreo câteva ori..oare primea vreun sms?!

Sunt surprinsă să aud că de fapt predica – pardon, intervenția - este mai scurtă decât mă așteptam și de fapt face referire la regulamentul de ordine interioară. Din nou pauză câteva minute.

Lumea buna ajunge, în sfârșit. Enoriașii își dau coate nemulțumiți. Slujba începe.

Binecuvântările electorale sunt puse la cald.

Final apotetic: părintele îi mulțumește în principal stimabilului pentru că a participat la slujbă.

Întrebări: cui aduce faimă acest comportament, domnu' Caragiale, că eu nu înțeleg și nici cetățeanul turmentat. Ce au realizat dacă oamenii erau nemulțumiți, biserica a ieșit cu imaginea șifonată, domnului deputat X nu i s-au spălat păcatele cele grele, iar eu nu am înțeles nimic din slujba de Paște?

Unde este onoarea celor care au rămas să asiste la acest show electoral lipsit de scrupule?

Cuvioși părinți, de ce pătați un loc de cinste?

Încă nu am învățat că religia este religie, iar politica – politică?

Și ne întrebăm de ce in curțile bisericilor nu vin și tinerii?

Domnu' Caragiale, dacă aveți nevoie de alte indicații scenice vă pot ajuta.

Îmi pun în sluba peniței dumneavoastră experiența la care am asistat.

N B: nu am simțit nevoia să dau nume pentru că acest gen de acțiuni este general valabil. Ceea ce am scris este un exemplu real și am avut neșansa să particip. Deputatul X chiar exista, a procedat exact cum am descris și fictiv este doar X-ul. Reale sunt insa considerabilele-i datorii la stat si poate mai crestinesc ar fi din partea dumnealui un virament catre Cuviosul Fisc. Scopul: tragerea unui semnal de alarmă.