Lupta pentru cuvant

Ca un salbatic

cu unghii negre

am sa-l smulg de pe buze

si sa-l arunc pe-o foaie;

cu urechea...sa-l aud;

sa-l prind in litere

cu-o momeala albastra?

Aiurea! Nada!

Nici nu pleaca, nici nu vine!

Bate-n amurg

la poarta unui surd.

Nu pot sa-l alung,

nu pot sa-l cuprind...

simfonii-ispita

si-l supun!

Mefisto si cuvantul,

alb si negru,

din Blestem...lumina!

Henry Miller,  "Nexus" : "Uneori stateam ore intregi la masina de scris fara sa astern un rand. Stimulate de o idee, adeseori neinsemnata, gandurile mi se buluceau in minte prea repede pentru a fi transcrise. Ma tarau in galop, ca pe un razboinic invins, legat de carul de lupta."

Greierasul Cri

Cri cri cri

in noaptea gri -

tare-as dormi!

Mos Ene, la mine,

vezi bine

nu a poposit

si cu drag, te rog,

sari pe picioruse,

sezi langa ureche

si spune-mi o poveste.

Am sa te iau in palma

si-ti fac pat

din iarba si floare,

din trifoi si cicoare,

numai spune-mi o poveste

sa adorm fara veste!

Caci mic asa cum sunt,

noapte de noapte te ascult!

Dar de esti departe

                                                                  nu pot intelege usor

                                                                  ce graiesti de zor!

                                                                  Vin-aproape,

                                                                  top-top in noapte

                                                                  si m-adomi -

                                                                  cri, cri, cri

                                                                  in noaptea gri.

False armonii

Sub sori de ceara

deschid guri lacome

izmenite orhidee:

tropicale si uscate,

de pojar patate,

nemiscate - 

stau.

Inmuiate-n galben si lila,

ocolind raspunsuri verticale

si cu dans misel

gandu-ti sparge-n

cioburi efemere,

zguduind zorii

cu falsele-i armonii.

Foc si absurd -

joc stupid pe portativ,

colorate vraji si note

 aruncate-n soarta simpla - 

iures inestetic, furibund,

sub ochi de simplu spectator.

In sfarsit - 

ploaie si suspin; 

se inchid si tac

orhidee la asfintit.

Mazgalind...romante

Romanta violet

Frageda ca un zbor,

frageda ca o nota,

sapata-n nuante grizonate,

preistorica si rece -

mazgalitura-ntr-un perete;

pictorial ce prevesteste

lacrima din zori

si stinsul fior

din noptile de amor.

Ma-oglindesc

In reci unduiri

Cu talpile-mi goale

Pe prundul dureros.

Inchisa-ntre ape,

Uitata-ntre ceasuri,

Sub apusuri -

Claustrata.

Orologiul ar suna,

dar inghetat-ntre veacuri

pasii..nu ti-i mai anunta.

Iar apa...

Apa se rasfira

printre degetele moi

in apusul violet:

inca astept.

Phoenix

Am senzatia ca traiesc intr-o carte scrisa cu ani in urma si acum cineva doar o citeste.
Si in timp acel cineva intoarce o pagina mai trece un episod, o zi, o ora.
Simt ca cineva ma citeste, simt ca mi-am scris cartea vietii traite deja si acum doar ma misc.
Lumea si actiunile mele se desfasoara dupa povestirea mea.
Un continuu deja-vu.
Mitul scriitorului care renaste din propriile cuvinte peste secole.
Scriitor..si, sau creator? Creatorul de imagini difuze trimise peste ani pentru cei ce vor veni. Clovn si filosof, divin si laic, visator si stupid; putin din toate ca un artist desarvarsit.
Aproape rad si sunt serioasa in acelasi timp. Si ma gandesc ca daca pana acum nu mi-ati vazut numele, poate doar acum v-ati dat seama ca sunt o ea si nu un el. 
Sunt o serioasa pana vad o comedie buna sau aud un banc; indubitabil.
Si lumea imi spune ca sunt o serioasa si gandesc mult. Defect; nu am cum sa il indrept si nici nu tin mortis.
Las lucrurile sa curga; asa cum le-am primit asa le las sa se desfasoare. Nu e o resemnare, mai degraba o curgere. Tao.
Lasa apa sa curga si ea isi va gasi calea, serpuind printre pietre, lunecand in tenebrele sclipitoare ale lunii; fie ca iese din matca si rabufneste crapand de furie sau trosnind de bucurie, fie ca se intoarce in matca, ea curge. Curge si respira, netezeste pamantul dand viata.
Ar fi bine sa incercam sa nu fim seci. Creativi. Sa dam culoare cum a dat van Gogh, ne aduce aminte un alt scriitor. Sa redescoperim.
Cuvantul cheie: redescoperire; suflu inspirat si expirat peste lumea trista din metroul banal care circula in fiecare dimineata.
Sa respiram si sa expiram pana cad toate invelisurile azvarlite cu de-a sila pe noi de catre cei din jur.
Sa ramanem goi spre redescoperire. Dureroasa reproducere a eului. Ar fi prima nastere care ne-ar durea pe noi, fiinte nascute de mame.
Sa ne nastem singuri! Trebuie sa fie grozav sa simti ca te-ai nascut tu pe tine fara alte mosteniri. S-ar putea sa iti ia ceva mai mult, dar trebuie sa fie cumplit de..indescifrabil de..nu gasesc..
Da, da! Trebuie sa fie minunat sa te nasti singur, sa curgi cu propriul sentiment de apartenenta si cu propria gandire. Fara influente adiacente. Sa iesi din tine ca sa fii tu!
A fi eu! Grozav....o sa imi o viata de om, dar daca plec eu, completa si rotunda as pune punct unei calatorii.
Inchei cu satisfactia reflectata in zambet intrinsec cu alte ganduri in minte.

Schimonoseala de noapte

Vocea ta s-a stins in mii de soapte.

Intunericul a acoperit totul: case, glasuri, goluri. A umplut tot in timp ce tu stai impasibil.

Inghetat, a inghetat totul; mai inghetat decat creionul din mana mea dreapta. As putea sa spun stanga..dar nu ar fi decat o minciuna.

Cuvintele ingheata in aer, gandurile in eter, vocea ta..ei nu ii gasesc loc.

Vocilor nu le gasesc un loc. Unde sunt ele cand tac? Se opresc vreodata?

Daca ele dispar pur si simplu e trist, la fel de trist ca ochii care tac, goi de orice continut.

Ochi goi de esente. Poate ca vocile se sting in ochii goi.

Si ei sunt goi..pai si, si unde? Unde se duce lumina lor? Unde se duc vocile stinse in ei?

Poate ca ochii se sting si ei in lacrimi, iar lacrimile..cu ele este putin mai simplu; pe ele nu trebuie sa le auda nimeni sau sa le vada. Ele se ascund: intr-o batista, o perna, o palma. Si se usuca.

Ingratele! Vor mereu sa ramana un secret.

O vorba spune ca daca plangi inseamna ca esti uman.

Si cand lacrimile se sting? Ori ele nu dispar? Poate au un izvor ascuns printr-o parte din noi; un colt abrupt care zgarie o placa de veacuri si stramba si schimonosita incearca sa cante. 

Dar ii iese prost si poate de aici siroaiele de note-nfundate din lacrimi.

Adieri de seara. Ssstt!

Nu vreau sa le stric linistea. Sunt stinse si tacute. Nu se aude nimic, nimic, nimic.

Scurt...si la subiect

Ia stejaru', ia stejaru' 

da dolaru'

sau mai bine un euro 

ca sa stie tot - 

                           poporul

ce miraj e - 

                            decorul!

Sa traiti boieri

si dati pentru fraieri

sa ne spuna ei

cum sta treaba

cand nu dau cu sapa,

ci palavragesc nevoie mare

sub frunze de ...

Hai, pardon si sa ne fie cu iertare.

La stejari, arbori, luciferi, toante

Si multe alte poante!