Lume de sticla

Ard in necontenita valvataie

 Pe o stanca ruginita

  De valtoarea sarata

   Cuprinsa

    De nemarginirea

     Calma si albastra –

      Ce se zbate inauntrul

       Peretilor de sticla...

Stau si ascult –

Cu urechea lipita

De marmuri si granit –

Dorind sa aud un ceas,

Un semn,

Un tic,

Poate un tac...

Dar vesnica umbra goala

 Pluteste printre scripeti –

  Aluneca, nu-i misca...

   Uitat e graiul,

    Clipa si sunetul –

      Poate scrijelesc un,

       Un...nu stiu ce...

Las’ o pana prinsa-ntre scripeti,

Iar tu nemarginire ia-ma –

Valtoare cuprinde-ma –

Poate simt ceva,

Poate de aproape te aud...

Ia-ma,

Indeparteaza negura –

Topeste, Doamne,

ZBUCIUMUL,

Cu lumina unui rasarit

Aprins de lumanarea

A carui ceara

S-a prelins

Pe mana unui copilandru...

Sparge-se-va lumea de sticla –

Iar eu voi zbura

Chiar de nimeni nu ma vede –

Caci asa, oprita

Nu voi fi de nimeni!