Mers de tren

Sub fumurii raze de lumini, un tren.
Langa peron, sunt eu. Langa geamul compartimentului este gandul tau.
Bate vantul, doar el ne leaga, purtand soaptele, dus-intors...calatorie inutila.
Ganduri disipate printre frunze de toamna.
Lasi in urma coline...fara tinta, ma pierd in atemporalul iluzoriu; doar acolo suntem prezenti.
Spatiul nostru inchis, plasat in illo tempore, intr-o toamna cu suflu cald...
Romanta cu parfum de toamna, pierduta printre foi galbene - vise de catifea cu papusi de ceara..s-au topit si ele, si visele au fost cuprinse de bratele pustietatii.
Malul marii, aer sarat si putin rece. Rasarit in culori pastelate, groase. Apoi, un apus in melancolice nuante..toate trec pe sub ochii mei, iar dincolo de ele esti tu; tu, langa geamul putin aburit, in trenul ce pleaca incet.
Tango abandonat in gara, drum singuratec catre casa din padurea de tei..leaganul mare din curte este impins de vant; tu nu mai vrei sa il ajuti sa ma faca sa surad sub caldul soare timid.
Lasi o umbra pe veranda colorata cu ruginiu-galben-verde; dar umbra e tacuta si palida - se joaca printre copaci ca o adiere fugara.
Sub pasii mei se frang frunzele in ritm de balada; praf de rubine sfaramate la margine de drum...
Si un creion ce aluneca timid pe-o bucata de hartie si iti da viata articuland literele numele tau, dar se opreste mereu la jumatate...se lasa intunericul, nu e nimeni prin preajma sa il alunge.
E frig, soarele se stinge incet in apusul insangerat..perdele se inchid, scena se cufunda-n bezna, actorii tac; tu adormi printre gandurile mele, iar eu ma incalzesc usor...






Cateva din    'Celelalte cuvinte' - Despartire

Zambetul unui copil - roua din desert

Zambetul unui copil este roua din desert in mjlocul unei zile toride.
Ochii lor nestiutori si mari in care se oglindesc toate intrebarile despre viata si raspunsurile simple, dar pline de intelepciune.
Nestiinta lor este cunoasterea la care noi nu mai avem acces odata ce ne pierdem inocenta.
Cea mai trista zi este indepartata de mana calda a unui ingeras ce iti ofera zambetul lui in mod gratuit.
Dragoste sincera, noblete, inocenta..toate cuprinse in palma mica a unui copilas.
Cheile si raspunsurile despre tot se afla in vorbele lor inocente, in inimile lor neintinate.
Un suras de-al este soarele ce opreste prin aparitia lui, orice furtuna.
Mana lor intinsa spre tine sa te ajute cand iti este mai greu devine intr-adevar cel mai mai ajutor.
Harul lor sta in puterea cu care sunt inzestrati..puterea lor reuseste sa intareasca mii de inimi slabe ale adultilor.
Mici, dar mari prin spiritul lor curat, sincer, prin inima lor plina de viata, de frumusete.
Ei nu au uitat sa se bucure de micile lucruri si gesturi care conteaza intr-adevar in viata.
Sentimentele si gandurile lor sunt de o profunzime neintalnita in randul celor mari.
Intensitatea unei clipe din viata unui copil nu se poate masura cu intensitatea vietii noastre de adulti.
Frumusetea lor sa ne stea drept exemplu; cheful de viata, pasiunea..ei sunt florile pe care le ingrijim, dar nu le putem rasplati grija pe care ei o au fata de noi.
Legaturi unice ce nu se vor uita, suflete legate, dragoste nemarginita.

Luati aminte la un copil care iubeste, care spera, care rade din adancul inimii lui mare, care se bucura de flori si culori.

Intalnire fata catre fata...cu NR



9 Februarie 2012

Prima intalnire fata in fata cu Noua Republica.
Asteptarile nu mi-au fost inselate. Am intalnit oameni de valoare, oameni care au idei, simtul responsabilitatii si nu in ultimul rand, simtul umorului :)
Aici s-au adunat oamenii care au o constiinta activa, nu adormita, oameni saritori si decenti.
Nu toti au avut de-a face cu politica, dar cu siguranta toti stiu ce inseamna calitatea si toti stiu ce inseamna sa fii om in adevarul sens al cuvantului; un om integru.
Am intalnit oameni cu experienta in domeniul politicii, oameni avizati, dar si oameni simpli, dispusi sa ajute cu tot ce le sta in putinta. Desigur ca exista si criterii de selectie; daca nu ar exista nu as fi intalnit numai oameni cu o coloana vertebrala foarte dreapta.
NR insumeaza sperantele oamenilor prin diversitatea si deschiderea ei.
Impresioneaza prin transparenta si sinceritate; dar mai ales prin avantul cu care lupta pentru o altfel de lume.
Pornind de la un manifest prin intermediul internetului, NR a devenit simbol si speranta pentru multi oameni care doresc schimbarea, oameni care s-au saturat de o viata mult prea apasatoare si de o lume in care minciuna sta la fundatia tuturor actiunilor.
Conceptele care stau la baza NR sunt unele care au disparut de ceva timp de pe scena politica: onestitate, demnitate, dreptate, slujirea poporului, nu a propriului buzunar; justitie, nu doar lege pe o bucata de hartie, respect fata cei care sunt contemporanii nostrii, dar si fata de cei nenascuti, caci ei nu merita drept mostenire lumea in care traim astazi.
Ruperea de valori este o pierdere pe care unii inca nu o constientizeaza. Dar intoarcearea catre acestea nu este imposibila.
NR si oamenii care o alcatuiesc isi doresc o societate diferita si doresc sa fie reprezentati de oameni capabili.
Ei doresc sa fie cei care au intr-adevar puterea de a alege si mai ales isi doresc sa aiba din ce sa aleaga.
Noi ne dorim sa avem din ce sa alegem.
Daca am inghitit coruptia si falsitatea pana acum din acest moment vreau sa simt ca ma puterea sa schimb ceva. Alaturi de mine se afla sute de oameni, iar alaturi de aceste sute ma aflu si eu.
Nu sunt cea mai importanta, dar orice parere conteaza si asta nu ma priveste numai pe mine, ne priveste pe toti cei care traim aici, in Romania.
Ne priveste pe toti pentru ca avem puterea sa ne schimbam prezentul si cu siguranta avem puterea sa schimbam viitorul pentru cei care vor veni in urma noastra.
Sta in mainile noastre puterea de a da un alt sens miilor de vieti ce vor veni pe lume si miilor de oameni ce sunt impovarati de viata de astazi.
Nimeni nu spune ca este usor sa schimbi obiceiuri proaste si inradacinate; nu este usor sa schimbi un mod de gandire caracterizat prin indiferenta sau egoism, dar nici ideea de a crea o alta lume nu este imposibila.
Nu mai plecati de la premisa ca o lume in care coruptia nu mai exista, in care minciuna este redusa si valorile adevarate sunt promovate este imposibil de conturat pentru ca nu este asa. NR este exemplu perfect.
Daca doriti sa va faceti o parere despre ce am spus, puteti oricand sa aruncati un ochi la adresa http://nouarepublica.ro/

Cand sensibilitatea moare...

Suflete ingrat... ce ceri?
Ce cere si ce vrea un suflet in ziua de astazi? Mai exista suflet? Sau este abolit, inghitit de lume ca de o balena?
Alergam si ma intreb dupa ce alergam...in urma nu o sa lasam decat ziua de ieri. Daca alergi, neobosit, ce lasi in urma ta, in ziua ce a trecut?
Rivalitate intre ziua de azi cand spui ca incerci sa faci fata doar ca sa traiesti ziua de maine..ce ajunge sa fie doar ziua de ieri pana la urma.
Suntem suflete obosite, corpuri gri, materie inutila.
Materia si nevoile ei inghit nevoile spiritului. Vad zi de zi, in metrou suflete ucise de trup...la ce folos trupul daca este inert, mort inainte de vreme...De obicei, sufletul dadea valoare trupului. Acum materia se bucura de o victorie aparenta.
Vremea trece peste noi..parca, uneori noi vrem sa intrecem vremea si sa o luam inaintea ei.
Vrem sa facem ca nisipul ce a ramas in clepsidra sa curga mai repede.
Alergam dupa iluzii si nu construim nimic..nu lasam nimic. Ne fortam o viata intrega sa alergam dupa iluzii...si observam abia spre sfarsit ca de fapt nu ne-au adus nici o satisfactie.
Cu gandul la picuri de ploaie...

Sub rece clar de luna

Drumul e invaluit de tacere.

Sclipiri amortite au oprit orice miscare.

De vreun un strop de roua ar cadea de pe vreo creanga, s-ar stinge in surdina, inghitit de pamantul mut.

Parfum de iarna sumbra pe aleiile cu tei...doresc din nou frunzle ruginii ale toamnei imprastiate pe cararile parcului; sa le aud fragedul fosnet in jur..si..si vantul,vantul acela! 

Il stiti si voi! Vantul care canta nebun sau pentru nebuni...acela care poarta cu el miresme de frunze jilave, uscate.

Melancolie de toamna pe timp de iarna, sub un rece clar de luna.

Sunt un pictor ratat…sau poate ca trebuie sa ma bucur ca nu pot cuprinde frumusetea cerului din seara aceasta.

Sa presupunem ca astazi mi s-a rupt varful creionului si nu mai am cum sa va pictez tabloul ce l-am admirat in seara aceasta. Oricum, nu ar fi decat o slaba imitatie pe langa desavarsire.

Daca ai fi pe strada, ti-as spune sa stai in loc doua minute..doar atat..doua si sa iti oglindesti privirea pe cerul de sticla..apoi sa incerci sa descoperi un rotund alb pe negrul-albastru mai uniform decat orice culoare din traista pictorului. Ti-as spune sa te uiti la rotund si simti cum te cuprinde cel mai placut frig cat timp esti vrajit de el..de fapt de ea, de luna.

Si poate vei vrea sa stai mai mult langa mine..sa nu fiu singura care sta in drum, sa nu fiu singura umbra de care lumea grabita se-mpiedica, gonind-o.

Umbra trecatoare intr-o lume grabita si la fel de efemera…

In cafeneaua visurilor

Pictez in zare

Un nume fara chip…

In vise vorbesc cu un chip fara nume..

Fum se ridica in  rotocoale -

De-un mov fara margini,

Miscandu-se dupa ecourile albastre

Vibrante - din inima pamantului gri -

Pe cand incerc sa-ti dau

Un nume!

Intunericul invaluie

Ultimele seminte de lumina -

Spulberand umila schita

Ce sta pe masa din coltul cafenelei –

Unde pierduta stau si eu…