Mitzura mea

Jocuri mii si papusi de lemn

sub ochii tai asez.

Din guasa sau in ulei,

din cuvinte si din grai –

fauresc mare alai –

din povesti.

Din crampeie de nori si lumina

fac cantec si joc –

candidul ras

sa ti-l aud.

Curcubeie mii –

din creioane colorate –

poduri fermecate –

pentru ochii simpli,

mari si graitori –

curiosi, intreband ploaia:

“Ce esti? Soarele – unde esti?”

Metafora-mi e goala –

chipul nu-ti surprinde

sub alizee jucause –

frageda si calda

ca o primavarateca ploaie –

alinare si suspin,

mica floare printre stejari –

Mitzura mea.

Macii inrositi

Pe langa plopi,

Raman-n taine prinse –

Ganduri efemere –

Soapte nesoptite,

Ploi marunte,

Ude frunze,

Stele goale…

Netopita ceara

Arde-n miez de noapte –

Ceas nocturn de ruga…

Nelinistit ti-e somnul –

Langa macii anevoie inrositi.

Sub intunecate ceruri –

Contrastul luminilor si..

O fereastra-ntre lumi –

Putin deschisa,

Usor inchisa –

Ludic nefiresc,

Intr-o seara banala –

Zugravita pe-un senin cer.

Scrisoare deschisa domnului Caragiale

Sambata seara, in jurul orei 20:00, mă pregateam ca orice enoriaș cinstit să mă indrept spre biserică pentru a asista la slujba de Inviere, gândindu-mă că deși plouă torențial merită efortul.

Nu aveam de unde să știu că voi pleca de acolo cu o mare dezamăgire, plină de repulsie și nervi.

Sfânta slujbă de Paște, din mărinimia unui preot a devenit curând scena de teatru a politicianului român.

Doamne asortate de la cercei până la poșete și pantofi si-au facut aparitia. Sa nu uitam de elementul cheie: telefonul touchscreen fluturat cu ostentație de o stimabilă prin fața oamenilor simpli ce stăteau  smeriti in poarta bisercii.

Comunicarea este insa esențială, mai ales când cineva, "persoana emportanta, nu spui cine",  întârzie sau riscă să nu gasească biserica. Cum, el care îi trece pragul atât de des? „Impardonabil, monșer!”

Aparate foto, camere de filmat, doamne ce stau în fața altarului și se lăsă fotografiate, băieții cu „nerv și ambiț” ce se gândesc care cadru este mai ok ca să iasa perfect în poză și domnul deputat X să întârzie?!

Telefoane, agitație, căldură mare..slujba întârzie..afară ploua, enoriașii stau in stradă. Ce dacă?! In masina nu-l ploua pe domnul deputat.

Într-un târziu bate o toaca, se aud niște clopote..și pauză 5 – 10 min.

Preotul începe să predice, dar se poticnește de vreo câteva ori..oare primea vreun sms?!

Sunt surprinsă să aud că de fapt predica – pardon, intervenția - este mai scurtă decât mă așteptam și de fapt face referire la regulamentul de ordine interioară. Din nou pauză câteva minute.

Lumea buna ajunge, în sfârșit. Enoriașii își dau coate nemulțumiți. Slujba începe.

Binecuvântările electorale sunt puse la cald.

Final apotetic: părintele îi mulțumește în principal stimabilului pentru că a participat la slujbă.

Întrebări: cui aduce faimă acest comportament, domnu' Caragiale, că eu nu înțeleg și nici cetățeanul turmentat. Ce au realizat dacă oamenii erau nemulțumiți, biserica a ieșit cu imaginea șifonată, domnului deputat X nu i s-au spălat păcatele cele grele, iar eu nu am înțeles nimic din slujba de Paște?

Unde este onoarea celor care au rămas să asiste la acest show electoral lipsit de scrupule?

Cuvioși părinți, de ce pătați un loc de cinste?

Încă nu am învățat că religia este religie, iar politica – politică?

Și ne întrebăm de ce in curțile bisericilor nu vin și tinerii?

Domnu' Caragiale, dacă aveți nevoie de alte indicații scenice vă pot ajuta.

Îmi pun în sluba peniței dumneavoastră experiența la care am asistat.

N B: nu am simțit nevoia să dau nume pentru că acest gen de acțiuni este general valabil. Ceea ce am scris este un exemplu real și am avut neșansa să particip. Deputatul X chiar exista, a procedat exact cum am descris și fictiv este doar X-ul. Reale sunt insa considerabilele-i datorii la stat si poate mai crestinesc ar fi din partea dumnealui un virament catre Cuviosul Fisc. Scopul: tragerea unui semnal de alarmă.

Solitude

Langa tampele-ti albe
stau flori de cires.
Vagoane goale -
trec prin gari
batute de vant...
Pasul tau apasat
nu mai sfarma frunze -
mana-ti nu mai atinge
chipuri de fecioare..
Aninate sub brad,
stau crunte -
amintirile toate.
Roua pe marmura
respira sacadat -
notele pianului -
acoperite de praf,
acoperite de urban.
Si pasii nu se mai aud,
In gara goala si nerusinata.


Love story - Richard Clayderman, cateva note pentru fundal

Ireal si absurd

Un soare gol.

Sub streasini ude - 

Muguri de vara.

Printre albe cutite - 

Miresme tari de flori de mar.

Ireal si absurd.

Glasul tau e-un ecou - 

Sunet de clestar,

In marea de pulbere.

Sub tei stau...

Stau ochii tai,

Privind in jos,

Spre metafora pustiei.

Curge vant,

In rapsodii efemere

Ce alene-ti trec,

Pe langa urechi -

Glasuri mute ce nu te-ating

In asta seara - 

Iubite...

Lume de sticla

Ard in necontenita valvataie

 Pe o stanca ruginita

  De valtoarea sarata

   Cuprinsa

    De nemarginirea

     Calma si albastra –

      Ce se zbate inauntrul

       Peretilor de sticla...

Stau si ascult –

Cu urechea lipita

De marmuri si granit –

Dorind sa aud un ceas,

Un semn,

Un tic,

Poate un tac...

Dar vesnica umbra goala

 Pluteste printre scripeti –

  Aluneca, nu-i misca...

   Uitat e graiul,

    Clipa si sunetul –

      Poate scrijelesc un,

       Un...nu stiu ce...

Las’ o pana prinsa-ntre scripeti,

Iar tu nemarginire ia-ma –

Valtoare cuprinde-ma –

Poate simt ceva,

Poate de aproape te aud...

Ia-ma,

Indeparteaza negura –

Topeste, Doamne,

ZBUCIUMUL,

Cu lumina unui rasarit

Aprins de lumanarea

A carui ceara

S-a prelins

Pe mana unui copilandru...

Sparge-se-va lumea de sticla –

Iar eu voi zbura

Chiar de nimeni nu ma vede –

Caci asa, oprita

Nu voi fi de nimeni!

Tu si eu

Aluneca  flori

uscate de toamna,

in rotocoale de fum –

peste ale noastre clipe…

Tremura apa-nfiorata

de-a  lor atingere –

cum ma cutremur  si eu

de-a ta privire  -

stinsa in ecoul  vantului,

ce-ngana simplu

ritmuri vii  si visinii,

imprastiind

suspine  adanci

sculptate in timp –

precum surasul tau

intr-o inima ascuns…

Iar tu si eu –

pe-o banca ,

pierduti  intr-o privire –

nu simtim nimic…